31 ian. 2011

Timpul

Am incremenit in timp…
Secundele m-au uitat
Nu mai trec una dupa alta
Protesteaza frenetic
Vor egalitate
Numarul unu cer sa fie.
Minutele, trezite de agitate
Refuza sa se mai miste
Cand nu sunt atent
Se duc ba in spate ba in fata
Incerc sa le suprind
Degeaba
Le gasesc incremenite in minutul vesnic
Incerc sa negociez macar cu orele
Dar au fost prea rasfatzate in timp
Mereu numite, mereu stabilite
Acum-mi alearga prin camera
Nu-i chip sa le prind
De alerg dupa una
Voi lasa alta in spate
Iar de nu sunt atent
Risc sa alerg dupa ora 4
Si in spate, abia trecuta, sa stea ora 7
Cu greu pricep
Sunt o musculita prinsa in panza timpului
Nu ma mai agit
Altfel timpul va trece mai repede
Stau cuminte si-mi savurez gandurile
Mi-e frica doar de (a)vantul vietii
Cu ale ei adieri…
Ce-mi pot tulbura panza
Ce-mi pot grabi timpul.

Ultima iubire de la Ţarigrad. Îndreptar de ghicit - Milorad Pavic


„Omul – se dumirea Opujic în vreme ce se legăna în patul de lemn cu baldachin aidoma unei bărci -, omul a trăit mii de ani nedând atenţie numerelor din natură aflate în jurul său. Miliardelor de numere. Ca apoi, într-o bună dimineaţă, să i se arate, precum o floare în iarbă, primul său număr. Ca un prin zâmbet. Cu nevoinţă a descoperit ziua de mâine şi tot cu nevoinţă a descoperit şi primul număr. Iar până să ajungă la următorul i-au trebuit alte milioane de ani, cu mult mai mult decât i-au trebuit să-l descopere pe poimâine. Ca în final să se apuce a domestici numerele din preajma sa, dovedindu-le, şi apoi să le reproducă, iar ele să se înmulţească la o simplă atingere sau privire a sa. Dar numai pentru el, numerele nemaiexistând pentru nimeni altcineva de pe pământ, din pământ şi de deasupra pământului. Nici pentru animale, nici pentru plante. La început a crezut că morţii sunt numere uitate, dar când s-a oglindit în apă şi a văzut stelele, a înţeles că şi pe cer sunt numere, şi încă în cantităţi nemăsurate. Aşa cum strămoşul său Adam dăduse nume animalelor, omul a început să împartă nume acestor numere fără de număr. Numai că erau atâtea numere încât toată treaba s-a oprit în sufletul lui Sofronije. Taman când cu auzul său trebuia să înceapă a domestici numerele cereşti. Sofronije a rămas fără vlagă.”

30 ian. 2011

Ganduri revolutionare


Azi ne ducem sa murim.
Pentru voi, orfanii nostrii
Pentru libertate
Pentru drepturile noastre
As vrea sa zic si pentru tara
Dar tara asta nu mai e si a noastra.
Luptam pentru ceva incert
Nu ne intrebati de ce o facem
Pur si simplu o simtitim
E chemarea tainica
E crucea ce-o caram in suflet

Degeaba trageti
Degeaba loviti
Gloantele vor opri unu…doi…o suta
Dar noi suntem mii, ce vor deveni milioane.
Loviturile voastre nu ne pot rani
Sufletul (ni-) le va asorbi
Incercati sa ne raniti degeaba
Suntem suflete in misiune
Intelegeti dara,
Nu putem permite
Nu va vom lasa
 Nu inca o generatie irosita.
Finalul e aici.
Noi vom muri azi
Dar voi… VOI, dragi orfani, veti fi liberi!
Asta e darul nostru pentru voi
Moartea noastra. Libertatea voastra.

“Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit” - concurs scrisori de dragoste


"Concursul naţional de scrisori, eseuri, mesaje şi declaraţii de dragoste, "Dulcea mea Doamnă /Eminul meu iubit", iniţiat de Biblioteca Judeţeană ”A.D.Xenopol” Arad, a ajuns în anul 2011, la a V-a ediţie. Startul concursului se dă, în fiecare an, de 15 ianuarie- ziua Mihai Eminescu. Demersul nostru a fost inspirat de corespondenţa dintre Poet şi Veronica Micle. Concursul „Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit” este asociat şi sărbătorii dragostei la români, Dragobetele, din 24 februarie.
Scrie mesajul / scrisoarea/ eseul/ declaraţia ta de dragoste şi expediază-le prin email la: marketing@bibliotecaarad.ro sau ..." 

Mai multe detalii gasiti aici - Bibilioteca Arad 

27 ian. 2011

Cuvinte nescrise

Sens al vietii, unde ai fugit?
Urat mi-e fara tine
Ma clatin(-n) ridicol prin apa sufletului
Valurile cauta sa ma doboare
Am devenit un mester stingher
Ridic poduri peste sentimente
Cele arzatoare ma agatza
Imi lasa urme aprinse
Ce ma obliga sa le strig
Geaba string dintii
Maseaua pierduta ma tradeaza
Mi-se preling pe obraji-n
Liniii de lacrimi simple
Nu le bag in seama
Sunt doar cuvinte nescrise
Ce nu se vor rosti vreodata.
Dar suvoiul nu se opreste-n loc
O viitura continuua
Ce-si cauta raspunsul
Ce amagire imi voi mai indruga?
Vino iara la mine
Mai explica-te rogu-te o data
Poate acum (te) voi intelege.

25 ian. 2011

Ratza face mac mac...


Dis de dimineatza
O ratza creatza
Cu un pic de matreatza
Mi-a trecut repejor
Prin imaginatie
Stropind cu roua calda
O noua dimineatza
Plina de verdeatza.
Gangurind mi-a spus,
Mac mac si iara mac
I-am raspuns imediat
Mestesugindo-n vorbe semetze
Magulita de ce se auzea
Imi sugera timid
Mac mac si iara mac
Intrigat de a ei vorba aleasa
Ii sopti o romanta neinteleasa
Pe loc-nteleasa.
Vrand a ma impresiona
Imi sursura lugubru
Quack, quack and another quack
Abia atunci am auzit
Si din vis m-am trezit
E grav mi-am spus
Ratza poliglota, domn doctor
Ce inseamna oare?

24 ian. 2011

Trupuri bolnave...

Nori negri plin de zmoala calda
Isi arunca seva peste noi
Incercam sa ne ferim
Nu-i scapare
Toti suntem infectati
Boala asteapta un semn
Pandeste in noi
Ascultati cu atentie
Rasuflarea-i (in)canta  viata
Murim si nu simtim
Ce ciudat e trupul,
Are moarte-n viata...
sau,
Viata-n moarte.

Trainspotting - Irvine Welsh


“Societatea inventează o logică sucită şi falsă pentru a absorbi şi schimba oameni al căror comportament e în afara mainstream-ului. Dacă presupunem că ştiu toate argumentele pro şi contra, ştiu că o să am o viaţă scurtă, că am o minte sănătoasă etcetera, etcetera, şi că totuşi mai vreau să bag bile? N-o să te lase să faci asta. N-o să te lase să faci asta pentru că-i perceput ca un semn al propriului eşec. Faptu că pur şi simplu alegi să refuzi ce au ei să-ţi ofere. Alege-ne pe noi. Alege viaţa. Alege să plăteşti rate la casă; alege  maşini de spălat cu bule; alege o rablă de cinci locuri; alege să stai pe o canapea şi să te uiţi la emisiuni care-ţi amorţesc creieru şi-ţi dărâmă spiritu, să te-ndopi în pula mea cu chipsuri şi cu floricele. Alege să putrezeşti, pişându-te şi căcându-te pe tine-ntr-un azil, o ruşine totală pentru răzgâiaţii egoişti şi distruşi pe care i-ai produs. Alege viaţa.
Ei bine, io aleg să nu aleg viaţa. [...] Cum zice Harry Lauder, io nu intenţionez decât s-o ţin aşa pân’ la capătu drumului…