22 apr. 2011

Traim (in) super(stitie)

 Suntem o tara credincioasa.
Cand avem un necaz, invocam divinitatea - "De ce eu, Doamne?"
Construim maretze biserici,
Ne facem cruce cand trecem prin fatza lor...
Cand soarta ne e potrivnica, invocam divinitatea - "Ce ai cu mine Doamne?"
Aprindem lumanari pentru fosti, actuali si viitori
Cand soarta ne incearca, invocam divinitatea - "Pana cand Doamne?"
Stam la cozi imense sa atingem moase facatoare de lumini…
Cand soarta ne zambeste, invocam ...?
Suntem o tara... credincioasa

Poate ar trebui insa sa citim mai mult
Citind, nu doar cu ochii, nu doar literele
Citind cu sufletul, citind si ceea ce nu (se) scrie
Poate am pricepe intr-un final.
Credinta nu presupune anumite momente de actiune, de evocare…
Credinta e continua

Din pacate cele de mai sus nu reprezinta credinta
E superstitie.
Suntem o tara din evul mediu
O tara de superstitii.

11 apr. 2011

Mi-e dor de un nor alb

Mi-e dor de un nor alb
Lipsit de viermii pacatului
Fara gauri (d)in care pica ingerii
Ma contraziceti, ziceti ca e bine
Aflati dar, locul lor nu se afla pe pamant
Aici se pierd, devin rai, devin oameni.

Ruga voastra mormaita imbacseste cerul
Prin marturisirea pacatelor nu faceti decat sa murdariti
Viitura voastra pacatoasa se revarsa peste viata…o inabusa.
Va vad, murdaria vi-se prelinge pe la gura ca o bala pofticioasa
Abia asteptati sa o aruncati in lume
Unele cuvinte insa nu trebuie rostite
De ce vreti sa-i patati si pe ceilalti?
De ce cautati cu atata ardoare sa va marturisiti?
Chiar nu intelegeti ca tacerea are un rost…

4 apr. 2011

Concurs de debut literar UniCredit

De doresti sa-ti exprimi sentimentele tandre sau nevrotice in poezii, de doresti sa-ti lasi gandurile sa alerge hai hui in proza scurta, de doresti sa creezi o noua lume (mai buna?) intr-un roman, de doresti sa fi publicat pentru prima data, iata, Concursul de debut literar UniCredit editia a IV-a, iti ofera aceasta sansa. Succes.


 Pentru mai multe detalii, apasati chiar - aici

1 apr. 2011

Eu inca(-l) caut sa(-l) inteleg.

Sunt derutat
Sensul ma nelinisteste
A disparut de mult la un joc banal de ascunselea
Si e de negasit de atunci
De a fugit, terorizat de menirea lui
De s-a pierdut in ideea lui
De a fost ucis de alte rubedenii geloase
De s-a uitat pe el insusi si umbla teleleu cautandu-si sensul lui
De a fost furat si atarnat la loc de trofeu.
Nu stiu ce poate fi adevarul
Insa, uneori am impresia ca-l in vad in parc
E un batran senile cu haine colorate
Incaltat cu cu cizme din piele de cal
Lasa in urma sa dare colorate de gandacei tatuati
E vesnic beat de raspunsurile ce i-au luat luciditatea
De-i vorbesc, imi raspunde intr-o limba nestiuta de om
Si-mi fuge in zare lasand in aer raspunsuri vlaguite.
Paznici din parc imi spun ca-n noapte-si canta doina
Murmurand spre luna timpurie
Versuri lipsite de sens ce se pierd in al vietii…sens.