Prezent

Mi-a fost greu sa te prind in cuvinte

Te pandeam din viitor

Dar cum de te atingeam

Te transformai in amintirea trecutului.

Nu vedeam Timpul, desi

Viitorul, trecutul si prezentul traiau in armonie langa mine

Impreuna isi desavarseau opera

Impreuna erau Timpul, impreuna erau Tu

Stiu draga mea, nu te-ai regasit in evocarea trecutului sau a viitorului

Nu-ti dedic nici prezentul

Ar fi putin

Iti dedic Timpul

Pentru ca esti peste tot in acelasi timp.

Te visez in viitor, te mangai in prezent si te ador in trecut

Esti timpul ce mi s-a dat…

Valsul Fluturilor

Viitor

Viitorul ti-l dedic tie,

Copilul meu neconceput.

Vezi tu, draga copile

Tu esti nemuritor

Pentru ca nu existi.

Si e bizar,

Pentru ca exista marturi despre tine deja aici

Hainutze ce-ti vor inveli trupsorul in crestere

Jucarii ce te vor amuza teribil

Carti cu lumi noi gata sa le explorezi

Parintii tai…

Atata asteptare

E ciudat, tu esti fericirea din viitor

Inexistenta si totusi palpabila

Un singur lucru iti cer,

Sa ma ierti,

Sa ma ierti ca ti-am dat viata

Sa ma ierti ca ti-am dat viata in lumea asta fara sens

Caci, vezi tu, acum ai un sens

Dar il vei pierde odata ce viata te va primi in ea

Si-l vei cauta, o da, il vei cauta

Si nu-l vei mai gasi niciodata.

Sunt egoist. Imi pare rau.

Trecut

Intr-o zi a murit, dar el nu a stiut

M-a vazut ca plangeam dar a puso pe seama unei toane de copil

A continuat sa se trezeasca dimineata

Sa mearga la munca

Sa fumeze

Sa scartie parchetul de pe hol

Sa soarba spuma berii

Sa fie acolo.

I-am spus de nenumarate ori, ca s-a terminat

Ca locul lui nu mai e printre noi

Radea si-mi zicea “pai daca locul meu nu e cu voi, atunci unde e?”

As fi vrut sa-i zic in rai, dar poate in iad i-ar fi placut mai mult

Nu ma pricep la chestiile astea

N-am vrut sa-l amarasc spunand o prostie

Asa ca i-am zis “aici” si i-am lasat fumul sa ma invaluie in imbratisare.

L-am lasat sa-si duca moartea in viata mai departe

Pana cand, intr-o zi,

Casa a fost vanduta, lasand amintirea pe alte maini.

Nu a venit cu noi

L-am rugat, am plans, i-am facut promisiuni

A zis ca e prea batran sa se mai mute

Nu conteaza cine vine, el e discret

Nu deranjeaza.

Am crescut

Uneori mai trec prin fata vechii case

E inca acolo,

Ii simt mirosul de tigara

Cand ma simte, vine si ma imbratiseaza in fum

Ma ascunde de lumea asta

Sunt iar copil

E cu mine,

Nu vorbim

Fericirea nu are vorbe

Zgomotul tacerii

Port un nume vechi

Ce nu-mi apartine

Povara din spatele lui ma apasa zi de zi

Dar nu ma plang

Cocoasa ce s-a nascut e simpatica

Si indragostita de Paul Feval

Am numito memoria, si de atunci s-a luat in serios

Imi peroreaza adesea despre vechii purtatori ai numelui

O suspectez de nostalgie

Si un pic de invidie

Cred ca si-ar fi dorit sa fie cocoasa vreunuia din trecut,

Caci prezentul nu stie decat sa o poarte cu el

Si nu are avere sa-i lase, sa fie transmisa celui ce va veni in viitor,

Decat, zgomotul tacerii.

 Emiliana Torrini - Sounds of Silence