Urme de narcisism

Sunt un om curios, de aceea, as dori sa-mi raspundeti la o intrebare. Va vad seara cum stati in casa. Nu negati, lumina va tradeaza. Dar de ce… de ce vorbiti numai despre mine?

Ecourile

Traiesc in umbre.

Ma hranesc cu praf rece.

Ecourile ma cauta, vor sa-mi aminteasca.

Umbrele corpului meu sunt negre, nu ma vor gasi.

Noaptea ecourile oarbe alearga si lovesc haotic ravasind praful, acoperindu-mi urmele pentru lumina ce va sa vina.

Somnul e sinucigas, adesea haituit de un ecou muribund, fuge, se arunca pe fereastra cautand vesnicul.

Nu pot lupta cu ele decat cu viclenie.

Adesea stau in colt si urlu la ele.

Se reped horcaind de bucurie, facand gauri spre beton in zid.

Saracele nu vad ca eu sunt in celalalt colt, iar la picioare….o carte imi sta deschisa aruncand-mi cunostiintele sale.

Editia princess – Cum sa devii ventriloc in 10 pasi usori.

Jurnalul lui Adam (fragmente)

-          Am ajuns in iad. La intrare, pe o placuta, scrie “Bine ati venit in Iad, va dorim o eternitate ..sjdnfjdfn” Nu inteleg ultimul cuvant, cineva a desenat un nimb peste el. Altcineva, la fel de artistic a desenat niste cornite pe nimb….multi artisti pe aici se pare…

-          Mi-am mancat marul azi. Imi aducea aminte de ea.

-          Dracii sunt sublimi, dar lipsesc cu desavarsire. Iadul e gol. Toti au fost iertati si acum petrec la inaltime. Probabil impreuna cu ea.

-          Pustiul ma-ncojoara si ma pierde, nu mai stiu cine sunt. Ratacesc beat de liniste, ma hranesc cu vise colorate si beau pietre albe. As vrea sa pot spune de cat timp merg, dar ceasul meu era prieten bun cu un defunct si tine doliul nu si ora.

-          Aici nu e zi nici noapte, aici nu e lumina sau intuneric, aici nu e viata sau moarte, aici nu e decat nimic. Iar eu ma plimb prin el.

-          Barba mi-a crescut peste brau si converseaza filosofic cu mine despre nemurirea firului de par sur, eu ii replic prin anecdote perverse creand rumoare prin mustata in timp ce perciuni aplauda frenetic cerand bis de ostropel.

-          Ah Doamne, primeste coastele mele ca ofranda si rogu-te transforma-le in Eve decadente. Promit sa am grija de ele.

-          M-am plictisit… de mine, de voi, de reguli, de dumnezei tristi si draci complexati. Nu mai pot trai in nimic. Imi desfac unghiile si zbor spre infinitul din departare, refuz sa mai joc absurdul.

The duck went for a swim

A man was walking on a country road. He was eating a piece o grass because he was hungry. In front of him he saw a lake with an enormous white duck. The duck was swimming round and round. He jumped into the water and grabbed the duck.

After a while…

A farmer came to feed his prize duck at the lake. But he didn’t see it on the lake. Instead, he saw a man on the grass with a lot of feathers around him. “Where is my duck?” the farmer shouted. The men calmly replied “It wanted to go for a swim and it asked me to look after its clothes".