Camera ascunsa

Azi, plecand in cautarea unui ciocan ce-mi trebuia pentru a face o gaura in odaia mea, ca soarele sa poposeasca tainic si pe la mine, printre maldarele de dulciuri si alte lucruri utile dar atat de nefolositoare primite de craciun, am descoperit o noua camera. M-am nascut in apartamentul asta, dar camera asta nu am remarcato pana acum. Cu inima atent invelita in sosete de nailon cu accente de bumbac am pasit curajos in nou gasita camera.

N-am apucat sa vad nimic caci o pala de vant m-a aruncat intr-o poienita cocheta plina de mistreti tandrii. Am incercat sa ma orientez, sa ma intorc in apartament dar poienita nu parea a avea sfarsit in intindere. O toropeala dulce m-a convis sa ma intind in iarba proaspata. Aceasta, incepu sa-mi dezmierde trupul si sa-mi sopteasca ganduri tainice atent alese. Am adormit chiar cand mistretii isi incepusera tanguirea plina de vers poetic. Leganat de iarba si vegheat de mistreti iubareti am visat imposibilul ce va sa faca parte in viitor din viata mea.

Un fulger ce ma striga pe nume rupse vraja si-mi pierdu visul

“Andrei!!! Cat dracu dormi?!”

La naiba, Viata m-a gasit si aici

De ce nu ma lasa sa traiesc?

De ce trebuie sa traiesc in realitate, unde sunteti si voi?

Cer asa mult sa am doar realitatea mea?

Akira Yamaoka - Room Of Angel

Lupta gandurilor

Imi pierd gandurile…

Inainte, cum inchideam ochii, mii de ganduri ieseau la joaca

Aleargau innebunite peste tot, cautau sa iasa la lumina, cautau forma exprimarii

Multe din ele se opreau in piete si se dezbateau

Cele mai reusite ajungeau in carti de filosofie

Aveau loc si concursuri, unde castigatori primeau o exprimare geniala

Timpul insa e malefic,

A fost indeajuns sa treaca peste ele…o vreme

Acum, creierul mi-e camp de lupta

Cum inchid ochii, mii de ganduri ies la iveala

Se cearta, se imping, se innegresc, devin taioase,

Lupta incepe furios de duios

Franturi de ganduri sar peste tot

Pietele au devenit cimitire tacute

Nimeni nu mai cauta sa se exprime

Sunt ocupate sa se lupte, sa-si omoare geniul

Incerc sa-mi adun gandurile, sa le sortez, sa le ofer exprimare

Nu mai gasesc decat franturi senile

Degeaba incerc sa le lipesc, nu am doua din acelasi gand

Ma exprim din ganduri diferite si nimeni nu ma mai intelege…

 

Oomph! - Nothing is Real

Geniul culinar

Oare cine a fost primul:

-          Om care intr-o dimineata sangeroasa, a luat porcul, l-a parlit cuvios, apoi a tras pielea de pe el si a mancato cu un pic de sare grunjoasa?

-          Om care a luat o foitza de varza acra, a infasat precum un prunc o lingura de carne tocata plina de mirodenii atent alese, a dato la foc potrivit si apoi a savurato langa o smantana grasuta?

-          Om care a scos (cu tandrete) matele din porc, le-a spalat bine bine, si apoi le-a umplut cu carne tocata si atent parfumata. Apoi a pus matzul grasut la intins langa liane, asteptand ziua cea mare in care prajeala il va micsora?

Mi-as dori sa pot cunoaste aceste genii culinare.

Bonus (ce ma macina de ceva timp):

-          Oare cine a fost primul om care a facut pufoaica? Daca nu stiti despre ce vorbesc dati un click aciulea – trebuie sa recunoasteti…geniu in stare pura.

Ada Milea - bucata de carne

De sarbatori...

... Melancolia va veni in forme rotunde si colorate ce ne vor oglindi chipul interior. Beteala ne va zbura gandul spre funia ce-ti inchide gatul. Luminitele vor straluci amarnic punand si mai bine in relief sufletul tau, sa-l vaza tot poporul.  Darurile nu vor umple golul, alcoolul iti va da accente filosofice si manacarea gaze lirice. Te vei uita in spate, vei ofta precum o domnita pura ce-si asteapta masculul cu ceafa lata. Vei spune GATA!, de azi sunt un om mai bun, de azi nu ma mai calca nimeni in picioare, de azi ce vreau voi obtine, de azi …. de azi nu mai amestec alcool. Maine va fi doar o ceata cu accente de rebeliune seaca. Vei auzi soptit anumite cuvinte mobilizatoare, dar durerea de cap e prea placuta ca sa le asculti. Te vei târî la loc in scorbura-ntunecoasa si vei mai dormi un an.

De sarbatori suntem doar niste suflete torturate

 

Mago De Oz - Fiesta Pagana

Oglinzi casante

Sunt inconjurat de oglinzi fermecate

Ce vor sa-mi fure chipul angelic

Ele nu vad insa ca sufletul e cel putred

Aparentele va amagesc firav

Ele nu stiu ca de acolo vine durerea ce le sparge in mii de ace

Luati-mi chipul, taiati-l, scuipati-l, dati-i foc de vreti

Imi voi pune altul, il veti iubi iar, veti dori sa se oglindeasca in voi

Veti crede ca e un nou inceput, visele vor incepe iar sa curga…

Dar, putrezimea… va fi tot acolo, la panda

Iar voi, voi sunteti casante.

 

Acvila - Dulci Cuvinte

Fragmente neterminate

"Mama plange, tata plange, sora plange, unchiul plange, prietenul mortului plange, baba in negru plange. Eu… eu vreau sa zbor. Serios, nu vorbesc metaforic. Am mai zburat de cateva ori pana acum. Trei coaste fisurate, un cucui ametit si o entorsa hazlie. Hmmm, nu cred ca cei prezenti ar aprecia prea mult daca as incepe sa zbor prin camera. As putea cade peste mort si sa-l trezezesc, la cat efort depune familia in a-l boci…pur si simplu nu se face, nu familiei.

 Popa incepe si el sa planga, doar o mai pica ceva. Dascalul il imbarbateaza duios comportandu-se insa cuvios. Pentru impresia artistica arunc si eu din ochi cateva lacrimi ce se lovesc cu zgomot de podea. Tata se duce sa vada cine e la usa. Nimeni. Revine la plans un pic intrigat dar hotarat sa recupereze fata de mama la capitolul lacrimi per minut. Maine dimineata sigur se vor auzi batai in usa. De data asta reale. Vecinul de jos nu cred ca va aprecia tavanul ud desi pe sora mea o aprecieaza uda. E genul de om care face diferente.

Suna trompeta! Vine coliva! E facuta din sarmale picante. Favorita raposatului se pare. Lacrimile de la ochi se muta spre gura. Popa cuprins de piosenie intinde mana. Dascalul il plesneste. Popa cuvios o retrage. Vazand gurile lacome, bomboanele de pe coliva, cuprinse de o isterie generala, se arunca in gol sperand la o rostogolire sub dulap si o eternitate de praf pana la curatenia de craciun.  Agil cum mi-s fac o tumba stramba si prind o bombonica plesuva, pe loc o inghit si, tot pe loc, ma trezesc in iad. A naibii bombonica cred ca era sfintita, si doar am vazut ca era plesuva, ce greseala. Dar nu am putut rezista, lacrimile varsate m-au deshidratat complet."

Cum ati continua (bineinteles, cu stil) mareata poveste?