28 apr. 2010

Despre nemurire

As vrea sa fiu nemuritor. Bine, voi fi fie ca vreau fie ca nu prin amprenta pe care o voi lasa in istoria umanitatii. Este evident ca nu voi trece neobservat. Singura problema e, ca asemeni multor altor genii, recunoasterea mondiala ar putea veni dupa ce eu voi fi incetat a exista. E un pic frustrant dar pot indura, e un pret mic pentru voi ce va veti scalda in genialitatea mea vasta.

Dar sa revenim. As vrea sa fiu nemuritor in mod fizic nu doar la nivel de idei. Dar nu stiu ce varsta a trupului sa aleg. As vrea sa fiu copil, clar, mi-e un dor nebun de copilarie, dar cine m-ar mai asculta
Adolescent poate….mmmmnu, nu am chef sa ma indragostesc saptamanal si sa visez cum ar fi daca ar fi si sa ajung tot in baie facand miscari orizontale de aprindere a focului.
Student (eminent, clar) ar fi interesant, dar sa stau sa invat o eternitate…nope.
Matur. Nu mi-se potriveste rolul asta, prea multe reguli, prea multe asteptari, prea putine impliniri, prea multa nalucire.
Batran lucid. Sa stau sa regret o vesnicie timpul tanar ce a murit trecand vesel pe langa mine cantandu-mi romante deocheata? No way!
Mos senil. Mmmm aici ar putea fi ceva. Lumea nu are asteptari de la mine. Pot sa ma comport ca un copil ptr ca sunt senil, nu? Pot sa ma indragostesc ptr ca oricum nu voi mai avea cu ce ma juca…si apoi dragostea la batranete e atat de funky(?!). Pot sa invat, ptr ca a doua zi oricum nu voi mai tine minte si pot relua. Pot fi matur datorita varstei ce vine cu par alb. Timpul nu va fi o problema ptr ca oricum nu voi tine minte anul in care sunt. Voi fi lipsit de griji, voi fi iertat ptr glume deochiate si ptr patul ud, voi fi dadacit ca un prunc princiar, voi fi respectat ca un oracol mitic si protejat ca o statuie elena intr-un muzeu. Voi fi un mos senil nemuritor si ma veti iubi. Am zis!
Abia astept:D.

27 apr. 2010

Sa vorbim numai despre mine

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
“- Dupa parerea dumnitale, neplacerile sint mai putin grave decit bolile? Eu as spune ca nu; am cunoscut o doamna batrina care a murit din pricina unor suparari familiale. Sa luam de pilda un sarac; are un reumatism, o amigdalita? E adapostit in spital, e hranit, incalzit si ingrijit de catre surori, cu o afectiune maternala. Dar cind are un necaz? Nici nu se uita la el. In sfirsit, o simpla raceala impresioneaza mai mult decit o suparare mare.”
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cesare Zavantini – Eu sint diavolul

21 apr. 2010

Un intrus in casa lui Steafano C.

"Stefano C. tocmai isi citea ziarul in sufragerie, cind aparu femeia de serviciu.

- Va cauta un domn, spuse ea.

- Sa pofteasca.

Intra un barbat de vreo patruzeci de ani, tip de functionar, cu o mustacioara roscata si umeri plapinzi.

- Ce doriti?

- Eu sint timpul.

Stefano C. isi lungi gitul:

- Cum?

- Timpul; am spus, sint timpul.

Stefano C. se enerva:

- Timpul, adica?

Individul repeta cu un oarecare calm:

- Timpul, timp. Daca v-as fi spus: caldarar, ati fi inteles ca sint un caldarar, nu-i asa?


In camera intrara sotia si fiica lui Stefano C.; se oprira in prag.

- Sa fim scurti: marturisiti-mi ca nu credeti ca eu sint timpul. Ma luati drept neghiob sau nebun.

- Nu-mi permit sa va judec, dar intre noi trebuie sa se fi produse o neintelegere.

- Totul consta in parerea pe care o aveti despre mine. Nu admiteti ca timpul poate fi un om de vreo patruzeci de ani, imbracat la fel cu dumneavoastra...

Sotia lui Stefano C. interveni:

- Scuzati-ne e tirziu, noi trebuie sa ne retragem.

- Plec, doamna. Am facut aceeasi incercare si in alta parte, dar nimeni nu ma crede, Dac-ati fi avut macar o banuiala. Fiti sinceri, nu aveti nici macar o banuiala, chiar vaga, ca eu as putea fi timpul?

- Distinse prieten, spuse Stefano C., miscindu-se nervos, ca sa-l faca a intelege ca ajunsese la capatul rabdarii.

- Daca v-o demonstrez, stiu ca veti crede. Eu sperasem, insa, sa citesc uimirea pe chipurile dumneavoastra, la primirea vestii, nu venisem decit pentru asta. Dadu sa iasa, dar se intoarse inciudat si, ridicind glasul cu fiecare vorba rostita, spuse: Dupa parerea voastra port tunica, sau sint vreun spectru... Ia te uita ce mutre!

Se opri o clipa, uitindu-se tinta la cei trei – ochii ii luceau de dispret si minie.

- Stati asa, porunci, facind deodata prin aer un gest hotarit.

Stefano C. si ai lui imbatranira brusc cu patru sau cinci ani, se auzi cazind un dinte.

- Acum ma credeti, spuse el, dezolat. Si cobori scara bolborosind si blestemind."


Cesare Zavantini – Eu sint diavolul

19 apr. 2010

Pierdut vis. Daca-l gasiti pastrati-l.

- Buna Andrei.

- Buna...Cine esti?

- Sunt visul tau suprem. Stiu din surse credibile ca ai citit intrebarea asta: „Care este visul tau cel mai important?” si nu ai stiut sa raspunzi. Ba chiar te-ai gandit ca nu mai ai asa ceva. Ei bine iti zic eu ca ai, eu sunt visul tau cel mai important.

- …

- Mda, cat de stupizi sunteti voi oamenii. Sunteti neatenti si intr-o zi o sa ma striviti. Am impresia ca ma sinucid zi de zi, dar de fapt voi ma omorati. Stiti ca exist, aveti certitudinea mea si totusi ma ignorati. Cica ma urmariti toata viata, eu sunt scopul vostru suprem si bla bla dar va lasati atat de usor distrati si plecati dupa alte vise mai usoare si uitati de mine. De ce va multumiti cu putin? De ce nu sunteti constanti si va schimbati visele atat de usor? Cum ai ajuns tu Andrei sa nu poti raspunde la intrebarea asta? Cum?!?! Tot timpul ai avut un vis cel mai important. Tot timpul! Acum ce faci? Dupa ce alergi, ce astepti?!

- Nu mai pot visa. Am pierdut lupta.

- To dream the impossible dream, to fight the....

- Stop! Si unde ajung cu asta? Sunt doar niste cuvinte. Nu mai cred in ele. Nu mai cred in tine. M-am saturat de idealuri Quijote-esti. Iau viata asa cum vine.

- Nu mai crezi...in mine!? Cum indraznesti sa...

- Uite ca indraznesc! Nu-mi mai permit sa visez, nu mai am timp. Lumea nu asteapta vise de la mine ci fapte concrete. Visele sunt ptr copii iar eu nu mai sunt copil.

- Cum poti sa spui asa ceva, nu inteleg. Fara mine esti doar un altul, un nimic. Nu vei avea nimic special fata de cei de rand. Vei face parte din turma.

- Da cum iti permiti tu sa-mi ti morala!? Ce ai facut ptr mine? Orice incercare de a te atinge s-a dovediti inutila. Orice faceam ptr tine parca te indeparta din ce in ce mai mult. Nici nu te mai vedeam. Doar iti mai intuiam prezenta. Am strigat dupa tine, am plans...nu ti-a pasat. Nici macar....offff. Du-te dracului! Ptr mine nu m-ai existi. De azi nu mai visez!

14 apr. 2010

io! - isme

Andrei: Cum a fost azi la birou?

io!: Cum e orice zi de lucru ptr un functionar public. Implinitoare sufleteste.

Andrei: …?!?!

13 apr. 2010

Ratacit prin vise

         Mi s-a intamplat intr-o zi sa nu ma mai pot trezi. Eram ratacit in propriul meu vis. Alergam de nebun pe strazile imaginatiei mele, ma luptam eroic cu nelegiuiti, cuceream tinere angelice, rezolvam probleme universale si aduceam alinare in sufletele tuturor. Si asta intruna si intruna. Dar ei nu intelegeau, eu cautam doar iesirea, vroiam sa revin la realitate. Ii ajutam doar ptr ca fiind visul meu imi place ca toti oamenii sa fie fericiti in el, sa se simta bine. Dar ei nu intelegeau. Ei ma vroiau la dispozitia lor permanent ptr a le rezolva problemele si nu aveam timp sa caut iesirea. Am incercat sa-i aman. Le-am spus ca am si eu problemele mele. Ei nu si nu. Nu am avut incotro. Am lasat vreo doua domnisoare (angelice) neconsolate si una poate doua probleme universale nu chiar rezolvate. Sa fi vazut atunci ce suparati erau, de parca nu facusem nimic ptr ei pana atunci. Deja se gandeau sa ma dea in judecata ca nu le ofer un vis la standard inalt (am regretat mult in acele clipe ca nu am instaurat o dictatura la inceput). Atunci am inteles ca viata de supererou e grea si uite asa m-am trezit la viata de muritor printre voi. Dar diseara, cred ca ma voi rataci din nou in vis. ptr ca menirea mea e sa fiu un erou. Doar in vis... deocamdata... .

1 apr. 2010

Boul superior...

G: “Esti un bou!”

A: “K, dar un bou cu principii.”

G: “Si idei fixe.”

A: “Si idei fixe… in concluzie sunt un bou superior.”

G: “Adica?”

A: “Bai un bou normal e un bou, pe cand eu sunt un bou cu principii si idei. Fixe. Ceea ce ma face sa fiu mai bun decat un bou normal. Superior. Adica eu as putea fi seful boiilor normali. Intelegi? Adica seful tau”

G: “…mda, bou! Mai bem una?”