28 apr. 2010

Despre nemurire

As vrea sa fiu nemuritor. Bine, voi fi fie ca vreau fie ca nu prin amprenta pe care o voi lasa in istoria umanitatii. Este evident ca nu voi trece neobservat. Singura problema e, ca asemeni multor altor genii, recunoasterea mondiala ar putea veni dupa ce eu voi fi incetat a exista. E un pic frustrant dar pot indura, e un pret mic pentru voi ce va veti scalda in genialitatea mea vasta.

Dar sa revenim. As vrea sa fiu nemuritor in mod fizic nu doar la nivel de idei. Dar nu stiu ce varsta a trupului sa aleg. As vrea sa fiu copil, clar, mi-e un dor nebun de copilarie, dar cine m-ar mai asculta
Adolescent poate….mmmmnu, nu am chef sa ma indragostesc saptamanal si sa visez cum ar fi daca ar fi si sa ajung tot in baie facand miscari orizontale de aprindere a focului.
Student (eminent, clar) ar fi interesant, dar sa stau sa invat o eternitate…nope.
Matur. Nu mi-se potriveste rolul asta, prea multe reguli, prea multe asteptari, prea putine impliniri, prea multa nalucire.
Batran lucid. Sa stau sa regret o vesnicie timpul tanar ce a murit trecand vesel pe langa mine cantandu-mi romante deocheata? No way!
Mos senil. Mmmm aici ar putea fi ceva. Lumea nu are asteptari de la mine. Pot sa ma comport ca un copil ptr ca sunt senil, nu? Pot sa ma indragostesc ptr ca oricum nu voi mai avea cu ce ma juca…si apoi dragostea la batranete e atat de funky(?!). Pot sa invat, ptr ca a doua zi oricum nu voi mai tine minte si pot relua. Pot fi matur datorita varstei ce vine cu par alb. Timpul nu va fi o problema ptr ca oricum nu voi tine minte anul in care sunt. Voi fi lipsit de griji, voi fi iertat ptr glume deochiate si ptr patul ud, voi fi dadacit ca un prunc princiar, voi fi respectat ca un oracol mitic si protejat ca o statuie elena intr-un muzeu. Voi fi un mos senil nemuritor si ma veti iubi. Am zis!
Abia astept:D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu