Viitor

Viitorul ti-l dedic tie,

Copilul meu neconceput.

Vezi tu, draga copile

Tu esti nemuritor

Pentru ca nu existi.

Si e bizar,

Pentru ca exista marturi despre tine deja aici

Hainutze ce-ti vor inveli trupsorul in crestere

Jucarii ce te vor amuza teribil

Carti cu lumi noi gata sa le explorezi

Parintii tai…

Atata asteptare

E ciudat, tu esti fericirea din viitor

Inexistenta si totusi palpabila

Un singur lucru iti cer,

Sa ma ierti,

Sa ma ierti ca ti-am dat viata

Sa ma ierti ca ti-am dat viata in lumea asta fara sens

Caci, vezi tu, acum ai un sens

Dar il vei pierde odata ce viata te va primi in ea

Si-l vei cauta, o da, il vei cauta

Si nu-l vei mai gasi niciodata.

Sunt egoist. Imi pare rau.

Trecut

Intr-o zi a murit, dar el nu a stiut

M-a vazut ca plangeam dar a puso pe seama unei toane de copil

A continuat sa se trezeasca dimineata

Sa mearga la munca

Sa fumeze

Sa scartie parchetul de pe hol

Sa soarba spuma berii

Sa fie acolo.

I-am spus de nenumarate ori, ca s-a terminat

Ca locul lui nu mai e printre noi

Radea si-mi zicea “pai daca locul meu nu e cu voi, atunci unde e?”

As fi vrut sa-i zic in rai, dar poate in iad i-ar fi placut mai mult

Nu ma pricep la chestiile astea

N-am vrut sa-l amarasc spunand o prostie

Asa ca i-am zis “aici” si i-am lasat fumul sa ma invaluie in imbratisare.

L-am lasat sa-si duca moartea in viata mai departe

Pana cand, intr-o zi,

Casa a fost vanduta, lasand amintirea pe alte maini.

Nu a venit cu noi

L-am rugat, am plans, i-am facut promisiuni

A zis ca e prea batran sa se mai mute

Nu conteaza cine vine, el e discret

Nu deranjeaza.

Am crescut

Uneori mai trec prin fata vechii case

E inca acolo,

Ii simt mirosul de tigara

Cand ma simte, vine si ma imbratiseaza in fum

Ma ascunde de lumea asta

Sunt iar copil

E cu mine,

Nu vorbim

Fericirea nu are vorbe

Zgomotul tacerii

Port un nume vechi

Ce nu-mi apartine

Povara din spatele lui ma apasa zi de zi

Dar nu ma plang

Cocoasa ce s-a nascut e simpatica

Si indragostita de Paul Feval

Am numito memoria, si de atunci s-a luat in serios

Imi peroreaza adesea despre vechii purtatori ai numelui

O suspectez de nostalgie

Si un pic de invidie

Cred ca si-ar fi dorit sa fie cocoasa vreunuia din trecut,

Caci prezentul nu stie decat sa o poarte cu el

Si nu are avere sa-i lase, sa fie transmisa celui ce va veni in viitor,

Decat, zgomotul tacerii.

 Emiliana Torrini - Sounds of Silence

Traim (in) super(stitie)

 Suntem o tara credincioasa.

Cand avem un necaz, invocam divinitatea - "De ce eu, Doamne?"

Construim maretze biserici,

Ne facem cruce cand trecem prin fatza lor...

Cand soarta ne e potrivnica, invocam divinitatea - "Ce ai cu mine Doamne?"

Aprindem lumanari pentru fosti, actuali si viitori

Cand soarta ne incearca, invocam divinitatea - "Pana cand Doamne?"

Stam la cozi imense sa atingem moase facatoare de lumini…

Cand soarta ne zambeste, invocam ...?

Suntem o tara... credincioasa

Poate ar trebui insa sa citim mai mult

Citind, nu doar cu ochii, nu doar literele

Citind cu sufletul, citind si ceea ce nu (se) scrie

Poate am pricepe intr-un final.

Credinta nu presupune anumite momente de actiune, de evocare…

Credinta e continua

Din pacate cele de mai sus nu reprezinta credinta

E superstitie.

Suntem o tara din evul mediu

O tara de superstitii.

Vama - Dumnezeu nu apare la stiri

Mi-e dor de un nor alb

Mi-e dor de un nor alb

Lipsit de viermii pacatului

Fara gauri (d)in care pica ingerii

Ma contraziceti, ziceti ca e bine

Aflati dar, locul lor nu se afla pe pamant

Aici se pierd, devin rai, devin oameni.

Ruga voastra mormaita imbacseste cerul

Prin marturisirea pacatelor nu faceti decat sa murdariti

Viitura voastra pacatoasa se revarsa peste viata…o inabusa.

Va vad, murdaria vi-se prelinge pe la gura ca o bala pofticioasa

Abia asteptati sa o aruncati in lume

Unele cuvinte insa nu trebuie rostite

De ce vreti sa-i patati si pe ceilalti?

De ce cautati cu atata ardoare sa va marturisiti?

Chiar nu intelegeti ca tacerea are un rost…

Cargo - Destin

Concurs de debut literar UniCredit

De doresti sa-ti exprimi sentimentele tandre sau nevrotice in poezii, de doresti sa-ti lasi gandurile sa alerge hai hui in proza scurta, de doresti sa creezi o noua lume (mai buna?) intr-un roman, de doresti sa fi publicat pentru prima data, iata, Concursul de debut literar UniCredit editia a IV-a, iti ofera aceasta sansa. Succes.

 Pentru mai multe detalii, apasati chiar - aici

Eu inca(-l) caut sa(-l) inteleg.

Sunt derutat

Sensul ma nelinisteste

A disparut de mult la un joc banal de ascunselea

Si e de negasit de atunci

De a fugit, terorizat de menirea lui

De s-a pierdut in ideea lui

De a fost ucis de alte rubedenii geloase

De s-a uitat pe el insusi si umbla teleleu cautandu-si sensul lui

De a fost furat si atarnat la loc de trofeu.

Nu stiu ce poate fi adevarul

Insa, uneori am impresia ca-l in vad in parc

E un batran senile cu haine colorate

Incaltat cu cu cizme din piele de cal

Lasa in urma sa dare colorate de gandacei tatuati

E vesnic beat de raspunsurile ce i-au luat luciditatea

De-i vorbesc, imi raspunde intr-o limba nestiuta de om

Si-mi fuge in zare lasand in aer raspunsuri vlaguite.

Paznici din parc imi spun ca-n noapte-si canta doina

Murmurand spre luna timpurie

Versuri lipsite de sens ce se pierd in al vietii…sens.

 

Tapinarii - Embargo pe creier