Trecut

Intr-o zi a murit, dar el nu a stiut

M-a vazut ca plangeam dar a puso pe seama unei toane de copil

A continuat sa se trezeasca dimineata

Sa mearga la munca

Sa fumeze

Sa scartie parchetul de pe hol

Sa soarba spuma berii

Sa fie acolo.

I-am spus de nenumarate ori, ca s-a terminat

Ca locul lui nu mai e printre noi

Radea si-mi zicea “pai daca locul meu nu e cu voi, atunci unde e?”

As fi vrut sa-i zic in rai, dar poate in iad i-ar fi placut mai mult

Nu ma pricep la chestiile astea

N-am vrut sa-l amarasc spunand o prostie

Asa ca i-am zis “aici” si i-am lasat fumul sa ma invaluie in imbratisare.

L-am lasat sa-si duca moartea in viata mai departe

Pana cand, intr-o zi,

Casa a fost vanduta, lasand amintirea pe alte maini.

Nu a venit cu noi

L-am rugat, am plans, i-am facut promisiuni

A zis ca e prea batran sa se mai mute

Nu conteaza cine vine, el e discret

Nu deranjeaza.

Am crescut

Uneori mai trec prin fata vechii case

E inca acolo,

Ii simt mirosul de tigara

Cand ma simte, vine si ma imbratiseaza in fum

Ma ascunde de lumea asta

Sunt iar copil

E cu mine,

Nu vorbim

Fericirea nu are vorbe