Mi-e dor de un nor alb
Lipsit de viermii pacatului
Fara gauri (d)in care pica ingerii
Ma contraziceti, ziceti ca e bine
Aflati dar, locul lor nu se afla pe pamant
Aici se pierd, devin rai, devin oameni.
Ruga voastra mormaita imbacseste cerul
Prin marturisirea pacatelor nu faceti decat sa murdariti
Viitura voastra pacatoasa se revarsa peste viata…o inabusa.
Va vad, murdaria vi-se prelinge pe la gura ca o bala pofticioasa
Abia asteptati sa o aruncati in lume
Unele cuvinte insa nu trebuie rostite
De ce vreti sa-i patati si pe ceilalti?
De ce cautati cu atata ardoare sa va marturisiti?
Chiar nu intelegeti ca tacerea are un rost…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu