9 ian. 2011

Vreau acasa

Caut sentimentul de acasa, dar el e ratacit in copilarie
A pierit odata cu mainile ce miroseau a tutun cancerigen
Mi-se arata in franturi uitate prin vise reale
Holul lung strajuit de cuc cu ore fixe
Pipa ce mirosea a timp incremenit
Pod plin de mistere prafuite
Pivnita-ntunecata in frica, paradis plin de taine cand el era cu tine
Palaria de Capone ce-mi ascundea ochii
Spuma berii pe mustata de copil
Revolutie, “Am scapat!”, imbratisare spre viitor
Crucea rosie pe masina, amenzi uitate
Arome muribunde de spital,
Imagine haituitoare de mos necunoscut ce plangea in fatza tineretii
Incremenire demna in cosgiuc
Sarut rece. De ce e oprita caldura vietii?
Pomana de rasete mancate.

De m-as intalni cu sentimentul de acasa…
“Vreau acasa” i-as arunca plangand
“Moasta pe ghieata” ar arunca el
Ar fi ras iar cu o tigara in fata bolii
“Acasa e in tine, de ce tot uiti?”
Nu stiu…. dorul mi-a cariat inima.


6 comentarii:

  1. Carii la inima?Inseamna ca se intarise saraca...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai, doar muritorii de rand au inima moale :D

    RăspundețiȘtergere
  3. tare-tare,dar de piatra?cariile de piatra sunt intr-adevar de ne-murire!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am zis eu ca-i de piatra? Diamant fin atent slefuit de sentimente alese. Are o carie dar se slefuieste incet incet pana va atinge iara perfectiunea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rodica... esti cam pe dinafara mai tot timpul in comentariile tale ... Vai de noi ...
    Andrei... stiu cum e >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. cum sunt?pe dinafara?ar fi greu pe dinauntru....ma sufoc;ii las pe altii care se pricep...

    RăspundețiȘtergere