Pe cand eram tanar fecior, bunicul mi-a zis grav
“Sa te feresti in viata de cea cu alunite parfumate pe sani
Fugi de ea precum Harap Alb de cel span
Caci in a ei dragoste vei imbatrani inainte de vreme”
Din pacate, cuvintele bunicului avura un ecou nedorit
Chiar din acea zi, imi aparu, timid, un pic de nea prin par
Inima m-a uitat si a inceput sa bata doar pentru ea
Sulfetul si-a luat concediu si dus a fost in cautarea ei.
Imbatranit-am timpuriu de al ei dor
Am incercat sa-mi ostoiesc setea cu sani curati
N-a fost cu folos, deşertul nu retine apa..
Iata-ma...Pribeag ratacit pe calea dragostei
Inca o mai caut in clarul lunii
Vars lacrimi de sange dupa ea
Din lacul format imi pescuiesc dorul sangeriu
Si-l trimit in plic netrimbat
De o va gasi destinul, mi-e prieten iara
De nu, inca o viata traita in esec
Va rog, de cititi, de auziti
Feriti copii de cea cu alunite parfumate pe sani
Ii va imbatrani inainte de vreme.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu