Fragmente neterminate

"Mama plange, tata plange, sora plange, unchiul plange, prietenul mortului plange, baba in negru plange. Eu… eu vreau sa zbor. Serios, nu vorbesc metaforic. Am mai zburat de cateva ori pana acum. Trei coaste fisurate, un cucui ametit si o entorsa hazlie. Hmmm, nu cred ca cei prezenti ar aprecia prea mult daca as incepe sa zbor prin camera. As putea cade peste mort si sa-l trezezesc, la cat efort depune familia in a-l boci…pur si simplu nu se face, nu familiei.

 Popa incepe si el sa planga, doar o mai pica ceva. Dascalul il imbarbateaza duios comportandu-se insa cuvios. Pentru impresia artistica arunc si eu din ochi cateva lacrimi ce se lovesc cu zgomot de podea. Tata se duce sa vada cine e la usa. Nimeni. Revine la plans un pic intrigat dar hotarat sa recupereze fata de mama la capitolul lacrimi per minut. Maine dimineata sigur se vor auzi batai in usa. De data asta reale. Vecinul de jos nu cred ca va aprecia tavanul ud desi pe sora mea o aprecieaza uda. E genul de om care face diferente.

Suna trompeta! Vine coliva! E facuta din sarmale picante. Favorita raposatului se pare. Lacrimile de la ochi se muta spre gura. Popa cuprins de piosenie intinde mana. Dascalul il plesneste. Popa cuvios o retrage. Vazand gurile lacome, bomboanele de pe coliva, cuprinse de o isterie generala, se arunca in gol sperand la o rostogolire sub dulap si o eternitate de praf pana la curatenia de craciun.  Agil cum mi-s fac o tumba stramba si prind o bombonica plesuva, pe loc o inghit si, tot pe loc, ma trezesc in iad. A naibii bombonica cred ca era sfintita, si doar am vazut ca era plesuva, ce greseala. Dar nu am putut rezista, lacrimile varsate m-au deshidratat complet."

Cum ati continua (bineinteles, cu stil) mareata poveste?