Traim (in) super(stitie)

 Suntem o tara credincioasa.

Cand avem un necaz, invocam divinitatea - "De ce eu, Doamne?"

Construim maretze biserici,

Ne facem cruce cand trecem prin fatza lor...

Cand soarta ne e potrivnica, invocam divinitatea - "Ce ai cu mine Doamne?"

Aprindem lumanari pentru fosti, actuali si viitori

Cand soarta ne incearca, invocam divinitatea - "Pana cand Doamne?"

Stam la cozi imense sa atingem moase facatoare de lumini…

Cand soarta ne zambeste, invocam ...?

Suntem o tara... credincioasa

Poate ar trebui insa sa citim mai mult

Citind, nu doar cu ochii, nu doar literele

Citind cu sufletul, citind si ceea ce nu (se) scrie

Poate am pricepe intr-un final.

Credinta nu presupune anumite momente de actiune, de evocare…

Credinta e continua

Din pacate cele de mai sus nu reprezinta credinta

E superstitie.

Suntem o tara din evul mediu

O tara de superstitii.

Vama - Dumnezeu nu apare la stiri

Mi-e dor de un nor alb

Mi-e dor de un nor alb

Lipsit de viermii pacatului

Fara gauri (d)in care pica ingerii

Ma contraziceti, ziceti ca e bine

Aflati dar, locul lor nu se afla pe pamant

Aici se pierd, devin rai, devin oameni.

Ruga voastra mormaita imbacseste cerul

Prin marturisirea pacatelor nu faceti decat sa murdariti

Viitura voastra pacatoasa se revarsa peste viata…o inabusa.

Va vad, murdaria vi-se prelinge pe la gura ca o bala pofticioasa

Abia asteptati sa o aruncati in lume

Unele cuvinte insa nu trebuie rostite

De ce vreti sa-i patati si pe ceilalti?

De ce cautati cu atata ardoare sa va marturisiti?

Chiar nu intelegeti ca tacerea are un rost…

Cargo - Destin

Concurs de debut literar UniCredit

De doresti sa-ti exprimi sentimentele tandre sau nevrotice in poezii, de doresti sa-ti lasi gandurile sa alerge hai hui in proza scurta, de doresti sa creezi o noua lume (mai buna?) intr-un roman, de doresti sa fi publicat pentru prima data, iata, Concursul de debut literar UniCredit editia a IV-a, iti ofera aceasta sansa. Succes.

 Pentru mai multe detalii, apasati chiar - aici

Eu inca(-l) caut sa(-l) inteleg.

Sunt derutat

Sensul ma nelinisteste

A disparut de mult la un joc banal de ascunselea

Si e de negasit de atunci

De a fugit, terorizat de menirea lui

De s-a pierdut in ideea lui

De a fost ucis de alte rubedenii geloase

De s-a uitat pe el insusi si umbla teleleu cautandu-si sensul lui

De a fost furat si atarnat la loc de trofeu.

Nu stiu ce poate fi adevarul

Insa, uneori am impresia ca-l in vad in parc

E un batran senile cu haine colorate

Incaltat cu cu cizme din piele de cal

Lasa in urma sa dare colorate de gandacei tatuati

E vesnic beat de raspunsurile ce i-au luat luciditatea

De-i vorbesc, imi raspunde intr-o limba nestiuta de om

Si-mi fuge in zare lasand in aer raspunsuri vlaguite.

Paznici din parc imi spun ca-n noapte-si canta doina

Murmurand spre luna timpurie

Versuri lipsite de sens ce se pierd in al vietii…sens.

 

Tapinarii - Embargo pe creier

Piticutzi

Dimineata pe racoare (vorba cantecului)

Ma trezesc cu capul moale

Usurat de viata parca

Fara indoieli si cautari in ideal.

Bucuros nevoie mare

Recit salbatec un haiku de intremare

Cand, iata, vad in zare

Pe perna-mi plina de matreata,

Urme de pitici fara intoarcere.

Se pare ca piticii mi-au plecat la colindat

Avand pofta de covrigi pesemne

Acu inteleg libertatea ce-o simtii

Si tacerea din tartacuta.

Cum nu au lasat bilet

Ma ingrijorez o leaca

Pun mana pe lupa si plec in cautare.

Urmele duc spre al mandrei cap

De unde rasuna in cor lieduri hardcore

Ma minunez nevoie mare

Si, tare mult ma rog

Sa nu vina cu piticutze bortzoase dupa ei

Asta-mi mai trebuie acum

Piticutzi de pitici alergand aiurea

Intreband ce e aia si aia, dar mai ales aia

Ca apoi sa creasca mari

Si sa devina cine stie ce fel de pitici

De nu se mai intelege nimeni cu mine.

Despre buric

Buricul, candva izvor de viata, acum, o cicatrice. O gaurica, depozitara de scame si cine stie ce alte trasnai.

V-ati gandit vreodata sa-i gasiti o utilizare bietului buric?

Daca am pune un pic de pamant in buric. Plus o samanta de floricica in acel buric. Am uda regulat si am expune la soare cand trebuie acel buric. Oare ar creste ceva?

Cum ar fi sa te trezesti dimineata si sa vezi, iesind din buricul tau, un fir timid si verde ce incerca viata? Apoi, acel fir, va da nastere unui bulb singuratic ce abia se va tine de firul vietii. Dupa o leaca de timp si rabdare, iata, floarea isi arunca frumusetea si miresmele in camera din chiar buricul tau. Ce mandru te-ai plimba pe strada cu o floare iesind tzantzos din buric. Ai stii tot timpul din ce parte bate vantul. Te-ai imprieteni cu albinele. Roua diminetii te va spala si invigoare rezulta - economie la apa. N-ai mai avea nevoie de parfum artificial. Ah, ce admirat si pizmuit ai fi... Ar fi doar o chestiune de timp pana toata lumea si-ar creste o floricica in buric.

Imaginati-va, o lume de burice inflorate.Ar fi o lume mai frumoasa, mai vesela si mai parfumata.

 

Chiar si dansatoarele din buric ar fi mai interesante. Una e sa unduiesti o gaura, amintire de fetus, si alta e sa unduiesti un buric din care iese o narcisa parfumata si incitanta.

Sunt un vizionar.

P.S.: Nu recomand sa cresteti cactusi in buric. O sa va doara.

R.I.P.

Pagina alba pulseaza

Isi cere cuvintele menite

Refuz a o mai satisface

Inspiratia mi-a decedat subit

Tin doliu si impart pomana

N-am timp de ganduri mancate

Sufar pentru un vechi prieten

Ce-si lasa copiii in grija mea

Trebuie sa fiu atent, sa-i cresc corect

Sa nu-i irosesc ca pe defunct

Balada mea va fi inspirata de ei

Si murmurata de voi

Aveti dara rabdare

Sa  vina vara

Sa creasca princhindeii