Dimineata pe racoare (vorba cantecului)
Ma trezesc cu capul moale
Usurat de viata parca
Fara indoieli si cautari in ideal.
Bucuros nevoie mare
Recit salbatec un haiku de intremare
Cand, iata, vad in zare
Pe perna-mi plina de matreata,
Urme de pitici fara intoarcere.
Se pare ca piticii mi-au plecat la colindat
Avand pofta de covrigi pesemne
Acu inteleg libertatea ce-o simtii
Si tacerea din tartacuta.
Cum nu au lasat bilet
Ma ingrijorez o leaca
Pun mana pe lupa si plec in cautare.
Urmele duc spre al mandrei cap
De unde rasuna in cor lieduri hardcore
Ma minunez nevoie mare
Si, tare mult ma rog
Sa nu vina cu piticutze bortzoase dupa ei
Asta-mi mai trebuie acum
Piticutzi de pitici alergand aiurea
Intreband ce e aia si aia, dar mai ales aia
Ca apoi sa creasca mari
Si sa devina cine stie ce fel de pitici
De nu se mai intelege nimeni cu mine.
si totusi... ce ne-am face fara ei?!!
RăspundețiȘtergerene-am plictisi, asa mai avem si noi cu cine schimba o vorba...:D
RăspundețiȘtergere