Vantul diminetii imi rascoleste dementza
Hotarasc pe loc sa ca azi sa merg spre sens
Imi sarut pisica si plec la drum
Hotarat inlatur orice obstacol imi sta-n cale
Lumea se strange in jurul meu
Atrasi de aura dementzei
Au impresia ca sensul mi-e aproape
Constiinta-mi latra la ei
O ademenesc cu piscoturi ciocolatii
Oamenii mi se revolta-n cale
Vor si ei directia mea
Ii trimit aiurea-n ratacire
Vreau doar eu sa ajung acolo
Constiinta glicimica nu-mi da pace
Ii propuna sa citeasca si razboi
Am ajuns singur spre sens
Restul ratacesc-n giratoriu
Pe data-mi realizez singuratatea-n drum
Normalitatea e data de majoritate doar
Renunt la dementa, imbrac haina normalitatii
Si ma pierd in giratoriul vietii
Constiinta imi macane insa neincetat
Fiind un gica contra revoltat.
Cu parere de rau
Ii dau si ei drumul printre nori
De atunci rataceste neincetat, dandu-si povetze cu nesatz
Vorbind libera-n luna si stele…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu