Azi, plecand in cautarea unui ciocan ce-mi trebuia pentru a face o gaura in odaia mea, ca soarele sa poposeasca tainic si pe la mine, printre maldarele de dulciuri si alte lucruri utile dar atat de nefolositoare primite de craciun, am descoperit o noua camera. M-am nascut in apartamentul asta, dar camera asta nu am remarcato pana acum. Cu inima atent invelita in sosete de nailon cu accente de bumbac am pasit curajos in nou gasita camera.
N-am apucat sa vad nimic caci o pala de vant m-a aruncat intr-o poienita cocheta plina de mistreti tandrii. Am incercat sa ma orientez, sa ma intorc in apartament dar poienita nu parea a avea sfarsit in intindere. O toropeala dulce m-a convis sa ma intind in iarba proaspata. Aceasta, incepu sa-mi dezmierde trupul si sa-mi sopteasca ganduri tainice atent alese. Am adormit chiar cand mistretii isi incepusera tanguirea plina de vers poetic. Leganat de iarba si vegheat de mistreti iubareti am visat imposibilul ce va sa faca parte in viitor din viata mea.
Un fulger ce ma striga pe nume rupse vraja si-mi pierdu visul
“Andrei!!! Cat dracu dormi?!”
La naiba, Viata m-a gasit si aici
De ce nu ma lasa sa traiesc?
De ce trebuie sa traiesc in realitate, unde sunteti si voi?
Cer asa mult sa am doar realitatea mea?
Postări
