6 aug. 2010

Cimitir de aminitiri 2


Am dezgropat multe morminte…atatea lucruri uitate. Dar unde sunt raspunsurile, cine sunt eu? Serios, cine sunt? Simt ca m-am trezit dintr-un somn lung si nu mai stiu cine sunt, ce caut, ce vreau, nu mai stiu sa visez, nu mai stiu sa-mi creez amintiri cu care sa umplu gropile din cimitir…navighez in orb.

 Oare amintirile fac un om?

Ce e un om fara amintiri?

 Un bebe.

 Sa iei totul de la inceput ca si cum nu ar exista nimic in urma ta. E oare posibil? Bila legata de picior e grea. Daca dai de o vale ai pus-o de mamaliga, pana jos nici ca te mai opresti.

Uneori am impresia ca mi-e dor de mine…nu inteleg. Mi-e dor de mine dar eu nu ma cunosc, mi-e dor de ceva ce nu cunosc. Dar, cu toate astea, dorul doare.

Sap. Caut. Dezgrop si ingrop. Cimitirul e atat de vast si eu…eu nu am decat o lopata cu care fac gropi, mai cad in ele, uit ce caut, adorm, alteori astup gropi unele (ce bizar) deja astupate...pana si un coi are mai multa minte. In fine... eu sap. Sap.

2 comentarii: