Copilul meu neconceput

Mi-e frica de copilul meu neconceput. Ma va uri, o stiu. Nu voi fi acolo cand va avea nevoie. Ma va judeca si ma va gasi vinovat. O sa-l intreb de ce ma uraste. El imi va spune ca nu-l inteleg, ca ce stiu eu, ca sunt depasit, sa-l las dracului in pace, ca are si el o viata. Dar fara mine nu ai fi avut-o... Si ce? Vrei o medalie acum? Ai facuto pentru mine? Nu cred, tot pentru tine, sa ramana ceva sa putrezeasca dupa ce tu vei fi deja putrezit. Bine, dar cartile de istorie ale neamului vorbesc despre mine....ele vor ramane... Si ce te dai mare? Si despre Hitler vorbesc care a fost un criminal, crezi ca ma impresionezi cu asta? Wow...ai auzit de Hitler. Surprinzator pentru tine da’ sa stii ca nu sunt batut in cap, ceea ce nu as putea spune despre o alta persoana prezenta. Sa-ti fie rusine! Poate vrei totusi sa iesi din camera mea. Da poate vrei tu sa iesi din casa mea. A, da? Bine! Pa si pusi! ....Nu vorbeam serios....offfffffff... pana la 22 sa fi in casa, auzi?!?!! Vin cand am chef!

Hi hi hi, tocmai am avut prima mea discutie cu viitorul meu copil. Grav e ca nu prea ne intelegem si de asta mi-e frica. Nu cred ca voi fi apropiat de el, nu cred ca vom fi prieteni...si chiar mi-e frica de asta, de aceea m-am hotarat sa incep sa vorbesc de acum cu el....poate o sa ajungem sa ne intelegem :D.