Ratacit prin vise

         Mi s-a intamplat intr-o zi sa nu ma mai pot trezi. Eram ratacit in propriul meu vis. Alergam de nebun pe strazile imaginatiei mele, ma luptam eroic cu nelegiuiti, cuceream tinere angelice, rezolvam probleme universale si aduceam alinare in sufletele tuturor. Si asta intruna si intruna. Dar ei nu intelegeau, eu cautam doar iesirea, vroiam sa revin la realitate. Ii ajutam doar ptr ca fiind visul meu imi place ca toti oamenii sa fie fericiti in el, sa se simta bine. Dar ei nu intelegeau. Ei ma vroiau la dispozitia lor permanent ptr a le rezolva problemele si nu aveam timp sa caut iesirea. Am incercat sa-i aman. Le-am spus ca am si eu problemele mele. Ei nu si nu. Nu am avut incotro. Am lasat vreo doua domnisoare (angelice) neconsolate si una poate doua probleme universale nu chiar rezolvate. Sa fi vazut atunci ce suparati erau, de parca nu facusem nimic ptr ei pana atunci. Deja se gandeau sa ma dea in judecata ca nu le ofer un vis la standard inalt (am regretat mult in acele clipe ca nu am instaurat o dictatura la inceput). Atunci am inteles ca viata de supererou e grea si uite asa m-am trezit la viata de muritor printre voi. Dar diseara, cred ca ma voi rataci din nou in vis. ptr ca menirea mea e sa fiu un erou. Doar in vis... deocamdata... .