Moartea lui Ahasverus - Par Lagerkvist

„Dumnezeu nu înseamnă nimic pentru mine. Într-adevăr, el este ceva ce urăsc, deoarece mă înşeală chiar în privinţa acestui lucru şi îl ascunde de mine. Deoarece, în credinţa lui că tânjim după el, ne ascunde ceea ce ne dorim. Nu ne lasă să ne apropiem.

Da, Dumnezeu este cel care ne ţine departe de divinitate. Ne împiedică să ne potolim setea chiar de la izvor. Nu îngenunchez în faţa lui Dumnezeu – nu, şi nu o voi face niciodată. Dar, bucuros, m-aş aşeza lângă izvor să-mi potolesc setea – să-mi potolesc acea sete arzătoare pentru ceea ce nu pot concepe, dar care ştiu că există. La izvor, bucuros, m-aş închina.”

Dormi! - Annelies Verbeke

„Asta a fost ultima zi care a contat. Restul a fost pur şi simplu o viaţă”.

Următoarea poveste - Cees Nooteboom

„Sper să nu mai trăiesc până atunci. Dar spune-mi precis: ce crezi tu că suntem?”
„Un mănunchi de situaţii şi funcţii combinate, mereu schimbătoare, pe care-l numim eu”. Nici eu n-aș putea născoci ceva mai bun. Ne comportăm ca și cum ar fi invariabil, însă el se schimbă continuu, până în clipa extincției. Și totuși noi continuăm să-i spunem eu. De fapt, este un fel de menire a corpului.” 
“Ca să vezi!” 
“Chiar aşa. Acest corp mai mult sau mai puţin întâmplător sau această sumă de funcţii are misiunea de fi eu de-a lungul întregii vieţii. Într-un fel, asta seamănă foare bine unei profesiunii. Sau nu-i aşa?”

1 an

1 an inceput cu emotii tineresti

Pasind in ale familiei taine

1 an nasit in destin

Cu fini jucausi

1 an cu semne de copil

Pierdute in trompa tristetii

1 an finalizat in martipan verde

Cu muguri de speranta topaitori

1 an cu soapte tainice din lumea viitorului

In care sta scrijelit cu litere sonore

Dorinta urmasului ce va sa vina

De tu iti doresti

Un nesfarsit cu mine.

Eu sunt mai modest

Renunt la mantia nemuririi

Ma multumesc

Cu un sfarsit

(De viata)

Alaturi de tine

Concurs literar

USR şi Editura Cartea Românească lansează o nouă ediţie a concursului de volume în manuscris (proză, poezie, critică literară şi eseu) pentru tineri scriitori sub 35 de ani.
Detalii - aici.

Bucurie de copil

A fost ciudat.

La vederea covorului de frunze din parc, am simtit o bucurie copilaroasa ce s-a derluat prin calcarea si ravasirea lor sistematica..

Si am fost fericit.

O bucurie marunta, de copil uitat.

Acum, e oare acceptabil ca un adult sa mai pastreze urme de copil in el? N-ar fi cazul sa-i dau drumul in lume, sa se bucure de fosnetul frunzelor si lovitul ghindelor pe aleile parcurilor, iar celalalt, adultul, sa-si vada si el de rostul lui (care o fi ala?)?

Decat frustrare in doi, mai bine fericire in despartire.

Vama - Copilul care alearga catre mare