Weird irish stuff - sueta la pisoar

Nu sunt un om dragut. Nu fac conversatie de dragul de a face. Daca ne intalnim te salut si atat. Nu urmez salutul de “ce mai faci?” ptr ca in general nu ma intereseaza. Daca m-ar interesa te-as intreba si as astepta un raspuns, nu intreb doar ca sa ma prefac interesat. Ma blochez de fiecare data cand sunt salutat in fuga si intrebat ce mai fac. Eu vreau sa raspund, desi e evident ca omul simte nevoia sa fie amabil si atat. Sa mimeze un interes. Nu-l intereseaza catusi de putin raspunsul meu. De ce ma mai intrebi atunci?

De cand am ajuns aici un lucru a iesit in evidenta mai mult ca orice. Amabilitatea. Pot ei sa fie in chinurile facerii, daca tu ai o intrebare si ei te pot ajuta pai atunci o vor face. Copilul poate sa mai astepte. And they love small talk whit absolute no sense.

Acum eu inteleg ca ei sunt amabili si vor sa ma faca sa ma simt ca acasa, dar trebuie sa fim amabili si la pisoar?

Baia de aici are 2 pisoare, foarte apropiate unu de altul. Practic daca cineva foloseste unu din ele celalat va fi folosit mai greu din cauza spatiului. Mai sunt 2 wc-uri. Regula nescrisa e ca atunci cand cineva e la pisoar tu te duci frumos la wc.

Acum, abia am intrat, sunt cu “ea” in mana, vreau si eu ca tot omul sa elimin ce e de eliminat, se trezeste nenea sa vina si el la pisoarul vecin. Eu nu pot presta in asemenea conditii, ma intimidez, dar ptr ca era o urgenta incerc sa ma concentrez, dar concentrarea mi-e intrerupta de amabilitati

- Hi.

- Hi.

- How’re you doing? – jetul lui cristalin improasca cu barbatie vasul de portelan

- (are you serious?) Fine thank you. – hai concentreaza-te, poti, gandeste-te la apa. apa curgatoare.

- Yaaa, the wheatear it’s getting bad again isn’t it?

- Yes (let me peeeee).

- Rained a lot last night.

- Yes… . – hai ca poti. ploaie, gandeste-te la ploaie.

- I like it when it rains.

- (you got to be kidding me) See’ya – si am plecat nesatisfacut.

Acum, vreau si eu sa stiu de ce a simtit nevoia de socializare la pisoar. Il stiu, lucreaza pe acelasi etaj, ne salutam si atat. Nu stiu cum il cheama si nu ma intereseaza. Nu putem vorbi pe hol? Nu e atmosfera suficient de placuta? Adica, stiu si pe mine ma inspira mirosul de wc si cand vad un om care-si face nevoile simt nevoia sa intru in vorba cu el dar ma abtin. Din greu, dar o fac. El de ce nu a putut?

I hate small talk.

Weird irish stuff

Uneori am impresia ca joc in filmul – Invention of lying.

Ep. 1

Azi dimineata voios ca un urs in perioada hibernarii incerc sa intru in cladirea unde-mi desfasor stagiul de practica de vreo 2 luni cand, un portar pe care nu-l cunosc se propteste in fata mea.

Se uita la mine incruntat. Eu la el cu drag angelic.

„Do you work here?” un pic circumspect

„Yes” zisei eu candid.

„A, ok” zise el luminat la fatza. Si ma lasa in pace.

Abia astept un alt portar sa-i zic nu, sa vedem ce se intampla.

Ep 2

Asta-mi aduce aminte de alt episod de prin prima luna de practica. Trebuia sa ajung la o intalnire intr-o alta cladire unde se afla un alt departament. La intrare, portari – 3 la numar. Voiosi cand am intrat, deosebit de atenti cand m-au vazut.

„Can I help you?”

„Yes, I have a meeting with J.B. at 12.”

„Does he know?”

„??? (are you stupid?) I think he knows, he aranged it”.

„K, let me call him”

Nenea bineinteles ca nu raspunde.

„I can’t let you go up until I speak with him. You’ll have to wait here”.

„K”

Insa, pe neasteptate, o idee ce a luminat tot holul ii sparge capul .

„Are you from D@$%$A?”

„...(what did he said?)... Yes?”

„A, then it’s ok, you can go up. It’s the second floor.”

„...???....Thank you”:D. La La La La La La

       Oi fi eu obisnuit cu portarii nostrii de la institutiile publice care nu te lasa sa treci pana nu arati toate hartiile posibile de la invitatie oficiala, buletin, certificat de nastere, cazier judiciar, dispensa de la papa, la bilet de la mama si tata ca ai voie sa fi acolo, ori astia chiar au incredere in ce le spui. Sau, varianta mai plauzibila, fatza mea inspira incredere, onestitate si tot restul atributele pozitive :D.